Something New

   Liceul - atat. Cu asta cred ca am spus tot. Toamna isi numara bobocii in fiecare an. O sa adorm cu sentimentul  ca maine ma va numara si pe mine cineva.
   Am dreptul sa visez ca va fi perfect. Reality, YOU SUCK!
                                                                         Goodnight<3

          "- Where to, miss?
           - ..stars. "
           

B dupa A. GRESEALA dupa OM.

     E aceeasi zi din anul trecut. Inca ne mai bantuie aceleasi clisee. Ne ascundem micile stangacii incercand sa construim in jurul nostru fortarete de nepatruns. Numaram secundele si orele, dar uitam sa le traim. Spargem clipe intre pleopele grele si le daruim trecutului. Ne dor nimicuri numeroase. Ne constrang. Dormim prea putin, dar visam prea mult. Cautam solutii, totusi nu vrem sa auzim care sunt problemele. Ne iubim, dar intotdeauna mai mult pe noi. Gasim raspunsuri, cand intrebarile s-au schimbat. Traim, iar deseori nu stim daca sufletul nostru o mai face...Ne limitam la povestile conturate cu creta pe trotuare, cand ne e frica de propria noastra poveste. Nu spunem ca ne e dor doar ca sa nu parem slabi.
     Asa ne jucam noi ,oamenii, DE-A SUFLETUL.
     

time, words & opportunity

      Am ajuns de ceva timp. Casa. Casa mea probabil . A da: cum se spune.. :: Acasa. Am mintea plina de voci si franturi de zambete. Nu vad si nu aud decat povestile din mintea mea. Incerc sa nu mai gandesc dar vin toate navala, ma tulbura si ma-ngroapa mai adanc decat un val.

      ...o ancora purtata impotriva vointei ei de aceeasi epava. Sirena...

      ....o sirena si sunetul ei tamp care imi intrerupe visul. Intotdeauna aud strigatul disperat al omului in spatele acelui zgomot. Si odata cu el parca as striga si eu disperata dupa un val. Ma doare marea. Ma dor valurile si briza. Nisipul nu mai e aici sa imi explice cum rasare soarele de fiecare data altfel. Nici noi nu ne mai inghesuim pe aceeasi plaja lunga de km intr-o absurda forma de cerc. Nu ne mai amestecam vocile pe aceleasi versuri uitate sau improvizate. Nu ne mai poarta pasii pe aceleasi trotuare transpirate de pacate ale Costinestiului..nici vorba de turisti. Noi suntem o parte din locul ala. El e o parte din noi..timp de o saptamana ne-am ascuns fericirea in nisipul aceleiasi plaje si ne-am promis ca anul viitor ne intoarcem sa sapam in cautarea ei.♥    

             Marea-mi da inapoi tot ce oamenii imi iau !!!  ♥♥    [Vama]

You know my name, not my story.

Luna compune. Soarele da verdictul..stelele? Ele sunt bolduri care nu lasa compozitia pierzaniei.
noi? literele bete de pe manuscris.
cuvantul ? familia.
propozitia? prietenii
puncte de suspensie? iubiri secrete.
semnul exclamarii ? sfatul mamei.
intrebare? mesaj.
raspuns? semn.
textul? viata.
punctul de final? dorinta de a lua viata de la capat.

--This time last year everything was so different.--

Two worlds collide

     Si iata-ma din nou acasa. Sau cel putin, acesta este unul dintre locurile pe care le numesc ,,acasa''. Timpul mi-a cam sters din minte adevaratul sens al cuvantului. Cateodata ma simt doar ca un copil pierdut in aglomeratia unui supermarket, care in timp ce fuge sa-si gaseasca parintii se opreste pentru cateva clipe sa admire cea mai frumoasa jucarie pe care a vazut-o in viata lui. Pentru putin timp se opreste din plans, o priveste.. iar pe chip ii straluceste dorinta. Ei bine, iata-ma aici again. Ma regasesc in tipologia naiva a acelui copilas;care s-a oprit din plans timp de 4 zile pentru a zambi in nestire. Acum imi sterg papusa de praf si o asez pe raftul de sus. Ma voi intoarce la ea la un moment dat. Mereu fac asta. Mereu o privesc in ochi spunandu-i ca niciodata nu mi-as fi dorit sa o parasesc. Mi-ar fi placut sa o tin in brate mereu, intr-o groapa cu nisip din spatele blocului nr. 12, scara B, str. Tunari, nr. 12, Slatina, jud. Olt. Si chiar acum masina din curtea casei ma priveste batjocoritor cu un nr de SB.
     P.S. : Intotdeauna exista un cantec! Indiferent de problema ta exista mereu unul..Intotdeauna! N-ai inca playlist-ul deschis? ->Taylor Swift - Breathe <-  

Inceput de sfarsit .

Episoade, clipe, banchet, emotii, materii, examene . Am trecut peste toate si nu pot spune ca nu ma bucur : categoric nu. A venit vara si ne putem bucura acum din plin de libertatea pe care niciun alt anotimp nu ar putea sa ne-o ofere. Dar gata cu generalizarea. Planuri de vacanta? Pai cine nu are !! Londra, Paris, New York ..nu asa repede! Sa ne oprim mai intai prin Slatina, dragilor. Sa zambim unor prieteni dragi si sa facem niste oameni fericiti. Ei bine, nu sunt asa de altruista stati linistiti. Eu sunt oricum fericita doar pentru ca ma aflu acolo. Sau ma voi afla mai bine zis. Inca 8 ore pe cronometru si vara isi va spune cuvantul, iar dupa asta nici macar un 9,55 la romana nu ma va opri sa zambesc.:)
Ei bine, imi pare rau ca scriu intotdeauna pe fuga si de cele mai multe ori despre nimicuri; numai ca daca nu o fac doar in aceste momente imi e teama ca nu m-as putea opri. Iar acum  ce ar  urma? Nu stiu.. Mai bn sa nu rostim acel cuvant. E implacabil si inutil. Am sa revin in acest loc cu siguranta. E singurul care inafara de camera mea ma face sa ma simt acasa. Nu ma judeca, nu ma contrazice; doar inghite si tace. Imi desluseste intr-un mod silentios lumea, ma acopera, ma vindeca.Cui i-as mai spune cat de bine m-am simtit dupa ce am facut scrum cateva caiete din gimnaziu? Nimanui . Ca tot am ajuns aici : LICEU. Cam da..cine-ar fi crezut?
       << I'm no beauty queen , I'm just beautiful me. >>

Actorul a parasit scena! Aduceti-l inapoi !

   Prea frumoase cantecele lor. Prea frumosi. Prea frumos. Prea scurt timpul . Prea emotionant. Prea adevarat. Vama! Tudor :( ..au plecat. cand se mai intorc? Ajuta-ma sa gasesc butonul de replay! Dar nu ala care zace pe desktop, ci ala care ma va face sa retraiesc clipele de ieri. Dar, daca tot mi-am adus aminte . Poate schimb totusi piesa - pe sarma- cu - cartita- -> sau poate nu. Mai bine nu =p~..
   Chiar asa, oare cand mai vin? Deja mi-e dor de nonconformismul lui Tudor. Lasa-ma. Nu vreau sa ma trezesc inca din vis. Chiar acum adorm la loc. Priveste-ma doar cum cad de pe sarma.

We grow up.

De ce e timpul mai puternic decat noi toti?

De ce el stie sa fuga

Si nu se opreste nici macar o data sa-si traga rasuflarea?

Si de ce nimeni nu are curajul sa-i puna o piedica? 

De ce nu stiu ce sa-i cumpar mamei mele de ziua ei, cand ea ar stii tot ce-mi place si tot ce ma face fericita?

De ce am impresia ca pun doar intrebari si ca nimeni nu imi va raspunde?

De ce se termina tocmai cand devenea mai frumos?!

Si nu in ultimul rand, 

De ce simt cum se strecoara nisipul din clepsidra prin crapaturile neputintei..iar eu..eu nu pot decat sa stau si sa-l privesc. Nu voi mai regasi niciodata aceleasi particule pure si fine in infern . Nimic nu mai e cum vreau eu. Nimic nu va mai fi.    

                              I wonder what it’s like to have it all;

                   to never be afraid that I would fall. 

The rest is silence

     Si e 5. Si e aprilie. Si e marti. Si mai e o luna pana la ziua mea. Doar o luna pana la 15 ani si iar se asterne pe mine o comoditate vulgara de a numara timpul. Dar eu mi-am invatat lectia. Timpul se masoara prin clipe fericite. Si cred ca implinesc chiar acum 1238274594 de ani. Atat de batrana ..fac riduri. Dar fiecare zambet pe care o sa-l mai port sa ma ajute sa lupt impotriva batranetii. Si stii si tu ca batranete= monotonie = moarte.. Si zambesc si-acum si simt ca implinesc 1238274595 ani xD.
     As vrea sa pot sa explic tuturor cat de usoara e viata. Singurii idiot de complicati suntem noi oamenii. Ne sapam singuri groapa si ne acoperim cu monotonie. Iar prezentatorul de la Radio Romania Actualitati iar anunta: ,, A fost ora 20:00'' . Stupid de monotoni suntem.. 
                                                 ,,The rest is silence'' (Hamlet) .

Totul sau nimic

Atunci cand te afli la capatul puterilor cand fugi de tot si toti fug de tine, uiti ca mai exista pana si cea din urma speranta. O refuzi, o stergi si o lasi umilita ca pe o ultima carpa la marginea prapastiei. Alergi si te opresti pe un petec de iarba. Iti lasi capul in mangaierea blanda a firelor de iarba si ti-e rusine sa-i dezvalui soarelui chipul si zambetul tau. Apoi te intorci hotarata sa privesti norii. De ce ei pot sa treaca peste tot asa de  usor? De ce viata lor nu e caracterizata decat prin 2 sentimente? Fericire deplina sau furie. Ei ori rad si ne zambesc in felul lor unic si alb ca si cum ar face reclama la Colgate ori sunt furiosi si isi descarca furia plangand. Si plang, plang...peste lumea noastra neputincioasa.De ce norii nu sunt niciodata melancolici? sau posomorati? De ce nu se simt niciodata pustii, abandonati, melancolici? Norii sunt simpli, dar ascund perfectiunea... mi-as dori sa fiu inzestrata cu harul de a fi un nor si de a alege ca si ei :TOTUL sau NIMIC. Pentru ei nu exista balanta ; ei nu vor sa auda cum sa echilibreze talerele. Dar eu? Ce ma fac eu totusi? am doua greutati ..doua talere :o3. Sti cum vine asta? Lasa-ma sa-ti explic.O sa fiu scurta:).Riscul ti-e limita, iar nesiguranta te va insoti intotdeauna. Acum sa zicem ca trebuie sa alegi mana in favoarea unui picior sau invers..ALEGE! 
             ,,Nu inima mea a vorbit,
                        Ci freamatul unei rani vechi...''

                  Hai sa fumam si acest ultim drum ! Hai sa visam! Hai sa radem, sa tipam, sa plangem! Sa spunem tot ce avem de spus si sa iertam pentru ultima data. Sa lasam in urma tot ce e putred in noi si apoi sa o luam de la capat. Ai tupeu sa privesti viata in ochi si sa-i marturisesti ca nu mai depinzi de ea? Acum, eu am. :)

      .. Destiny is for losers. It's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen...

                                         ,Blair Waldorf .  

Ask the dust

Intreaba praful orice depre mine si-ti va raspunde. Mie cel putin intotdeauna imi raspunde..stiu cum sa-l mituiesc si-l atrag sub mantia mea vicioasa. Il pun sa te pandeasca si o face..te urmareste pana si in cele mai profunde ganduri . Imi repeta zilnic ca nu esti deloc destept. Pana si cel mai josnic lucru te citeste si e capabil sa-ti reproduca trairile. Tu te simti mizerabil dar esti mandru cand iti afisezi pe chip mandria unui zambet. Cat de josnic poti fi..Acum stiu si ce faci in fiecare seara, baby..iti deschizi sufletul si de pe primul raft cu amintiri iti alegi o masca. Dar, daca insisti sa afli parerea mea..atunci tine minte ca pana la urma se vor uza toate..Am vrut sa vin sa-ti arunc masca . Am vrut sa te invat sa lasi la o parte falsul. M-ai mirosit.. si m-ai alungat din tainica incapere a sufletului. Intr-o zi vei avea nevoie ca cineva sa te invete cum sa scapi de masti..poate atunci iti voi fi profesor..sau poate NU..poate atunci imi voi cumpara si eu una. Ma vei cauta intr-un vartej al balurilor mascate. Sub noi va fi prapastia, lumea cu vise spulberate..AI GRIJA CUM CALCI !

Happiness???

Agonisesc memorii si ti le destainui in porti de cate o zi. Tind spre perfectionism..desi, sunt sigura ca nu am nicio sansa sa-l ajung macar.. am impresia ca ma pot apropia cu asa buni prieteni . Am realizat ca esti un zero barat cand fundatia ta se destrama si nu exista nici macar un picior de lemn in care sa te sprijini. Eu am gasit piciorul , nu pot sa alerg..dar pasesc incet si hotarat spre absolutul temeinic. Din cand in cand tu iti faci loc in viata mea si vi cu o carja si cu o mana de ajutor. Alte ori pleci si dureaza luni de zile pana ma recuperez. Cateodata vreau sa-mi tai piciorul..ma gandesc ca apoi te vei intoarce si imi vei da ambele tale maini :o3..e un risc prostesc.. iar eu sunt prea fricoasa ca sa mi-l asum..acum imi frec mainile una de alta si imi e frica sa nu le pierd si pe ele...:)

nu uit nimic, dar indosariez totul ♥

Rusine mie ca am uitat de ultima mea vizita in Slatina. Defapt nu am uitat.. doar ca nu am vrut sa ma mai amagesc cu gandul. Nu cred ca ai trait vreodata asa ceva. N-o sa ma poti intelege doar citind randuri nenumarate. Cuvintele nu iti pot deschide ochii, si daca prin absurd ar putea.. atunci ele nu-ti vor crusta gheata de pe neteda inima. Tu nu faci altceva decat sa citesti despre mine, desi nu ma cunosti si poate nu o vei face. Sau poate ca citind m-ai putea cunoaste mai bine decat poti sa speri vreodata...pentru ca, pe mine ma caracterizeaza randurile.     Cu cat scriu mai mult cu atat stii mai multe lucruri despre mine. Ramai tot hoinar..nu te poti regasi printre ele. Dar ceea ce ma face sa te iubesc e faptul ca ai ales sa hoinaresti printre memoriile mele. Acum ai o casa, si cu cat te cufunzi mai adanc in sentimente te simti mai confortabil. Te-am invitat in lumea mea si tu ai acceptat cu nesatz. Acum te poftesc sa stam amandoi sub acelasi acoperamant, dar nu poti spune ca nu te-am avertizat. E din ce in ce mai pustiu...si mai rece.. si-a pierdut vlaga si vesnicia de vreo 11 luni ..Dar acum, cand ai venit..mi-e cel mai rau si cel mai bine...♥

Salutare tuturor blogger-ilor . Sunt eu, fata in miscare.. nu cred ca va mai amintiti de mine si daca totusi mai am vreo sansa..o risipesc spunand ca plec. Nu te speria..e vacanta:D. Plec din locul pe care ai mei il numesc acasa, mie imi place sa-i zic o casa..catre locul care ma ameteste numai cand ii pronunt numele: acasa.  Cred ca ma pot bucura, right? Simt nevoia..so, have fun to everyone!
                                                                                      See yaa soon ! :*

 P.S. : Aaa, da? Stii ce urasc cel mai mult? Bagajelee..nu se mai termina ~x( ..dar am doar o saptamana sa gandesc pozitiv si nici un nor negru pe cerul meu. Goodbye :* [tineti-mi pumnii stransii :">]

I hate this part right here..

Inteleg ca dragostea mea pentru el a fost tesuta din dor, din asteptare, din remuscare si mai ales din nevoia de a fi cu orice pret fericita. Dar nu pot indeparta si nici inlocui  acest amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin intr-o clipa data, pentru climatul meu sufletesc. Il iubesc acum cu disperarea de-a-l fi iubit fara sa o stiu, fara sa i-o fi aratat. Ma simt murdara pentru ca ma agat cu orice prilej de aceasta legatura facuta din acomodari vulgare..si nici in ruptul capului nu vreau sa vad cum pana si viata mea se deapana pe fondul unor mari aspiratii . N-am stiut cand trebuia sa ma opresc si nici incotro sa imi indrept pasii. Cred ca sunt pe drumul spre inima ta, dar drumul e transpirat de pacate. Aici ma aflu. Poate ca vestea va strabate invelisul tau protector, umanizandu-l . ,,E in zadar?'' Dar intrebarea rostita cu glas tare ma convingea de zadarnicia chinurilor, mai mult decat sugerarea muta a gandului. Deocamdata intre o intrebare si alta..se asterne timpul cu tacerea.