E aceeasi zi din anul trecut. Inca ne mai bantuie aceleasi clisee. Ne ascundem micile stangacii incercand sa construim in jurul nostru fortarete de nepatruns. Numaram secundele si orele, dar uitam sa le traim. Spargem clipe intre pleopele grele si le daruim trecutului. Ne dor nimicuri numeroase. Ne constrang. Dormim prea putin, dar visam prea mult. Cautam solutii, totusi nu vrem sa auzim care sunt problemele. Ne iubim, dar intotdeauna mai mult pe noi. Gasim raspunsuri, cand intrebarile s-au schimbat. Traim, iar deseori nu stim daca sufletul nostru o mai face...Ne limitam la povestile conturate cu creta pe trotuare, cand ne e frica de propria noastra poveste. Nu spunem ca ne e dor doar ca sa nu parem slabi.
Asa ne jucam noi ,oamenii, DE-A SUFLETUL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu