Totul sau nimic

Atunci cand te afli la capatul puterilor cand fugi de tot si toti fug de tine, uiti ca mai exista pana si cea din urma speranta. O refuzi, o stergi si o lasi umilita ca pe o ultima carpa la marginea prapastiei. Alergi si te opresti pe un petec de iarba. Iti lasi capul in mangaierea blanda a firelor de iarba si ti-e rusine sa-i dezvalui soarelui chipul si zambetul tau. Apoi te intorci hotarata sa privesti norii. De ce ei pot sa treaca peste tot asa de  usor? De ce viata lor nu e caracterizata decat prin 2 sentimente? Fericire deplina sau furie. Ei ori rad si ne zambesc in felul lor unic si alb ca si cum ar face reclama la Colgate ori sunt furiosi si isi descarca furia plangand. Si plang, plang...peste lumea noastra neputincioasa.De ce norii nu sunt niciodata melancolici? sau posomorati? De ce nu se simt niciodata pustii, abandonati, melancolici? Norii sunt simpli, dar ascund perfectiunea... mi-as dori sa fiu inzestrata cu harul de a fi un nor si de a alege ca si ei :TOTUL sau NIMIC. Pentru ei nu exista balanta ; ei nu vor sa auda cum sa echilibreze talerele. Dar eu? Ce ma fac eu totusi? am doua greutati ..doua talere :o3. Sti cum vine asta? Lasa-ma sa-ti explic.O sa fiu scurta:).Riscul ti-e limita, iar nesiguranta te va insoti intotdeauna. Acum sa zicem ca trebuie sa alegi mana in favoarea unui picior sau invers..ALEGE! 
             ,,Nu inima mea a vorbit,
                        Ci freamatul unei rani vechi...''