Hello! :)

We all have stories we never tell.

sâmbătă, 28 august 2010

The sound of missing you...


          Ma cufund intr-o letargie molipsitoare..Stai departe de mine. Acum uit de toti si tot din jurul meu. Ma apasa o dorinta istovitoare : sa ma las purtata de subconstient. Dar imi e frica de obscuritate,..Simt conturul unui gol adanc. Doare numai cand incerc sa patrund in interiorul lui. Simt sangele cum zvacneste, cum pulseaza prin venele ramificate in mii si mii de capilare. Simt setea de viata, setea de cunoastere:) .. Realizez ca golul se umple, dar de ce nu se vindeca? Se cicatrizeaza, alaturi de celelalte si nici pe asta timpu nu il va lua in seama. Se cufunda in ignoranta; cu fiecare secunda care trece. Aud in surdina sunetul marii. Imi amintesc naivitatea de a pune o scoica la ureche si de a asculta nestingherita marea. Soarele ma invaluie in caldura binefacatoare, apoi ma arde fara mila. Iar tu nu esti aici, sa ma vezi cum ma supun unor chinuri groaznice spre placerea mea sadica. Numai asta ma face sa mi te alung din ganduri, sa uit de tine si de fiinta ta adorabila. Imi invadezi gandurile, imi umpli pagini care acum ingalbenesc sub sigiliul timpului efemer. Nu pot sa te uit. Nu vreau sa fac asta. Ma dor toate, dar nu ma voi opri pana cand nu voi deveni scrum.Orice ca sa uit de tine, de zambetul tau fermecator, de infatisarea ta. Ma eclipsezi, stiai? Tot ce am mai frumos, in fata ta dispare, devine fara valoare. Ce ciudat`. Si acum in ultimele clipe gandurile mele te adora. Le esti indispensabil. Nu e obsesie! E un simplu sentiment de dor acut. Imi lipsesti enorm` :x. Doar gandul ca nu m-ai uitat ma mai tine in viata. Eu inca mai pastrez amintirile vii, ultimele care mi-au mai ramas. As vrea sa stiu ce ai facut cu ele? Unde le-ai ascuns? Le-ai ingropat undeva intr-un colt de suflet, convins fiind, ca nu vei mai avea niciodata nevoie de ele? Sau le-ai dat foc fara regret, in asteptarea necunoscutului? Poti fi intruchiparea perfectiunii intr-un cadru imperfect. Poti fi mai mult decat stiu ei. Dar nu mai poti sa fi tu insuti. Am plecat. Am crezut ca pot sa ma ascund. Merg spre neant. Acum vreau sa imi adun gandurile intr-un cufar, si numai din cand in cand sa ma aplec sa-l sterg de praf. 
                                                                          
Imi lipsesti enorm` :x  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu