,,Sortita pieirii. Imi spun: asta e tot ce poti? Ce a spulberat toate acele vise, sperante? Unde ai ascuns increderea aceea profunda, uneori absurda si toate acele incurajari? S-au stins ca un gand frumos ce cauta lumina celesta prin intunericul obscur. Le-am pierdut in amintirea ultimei frunze de toamna. Si orgoliul? Unde ti-ai lasat acel orgoliu crancen, excesiv..dar totusi copilaresc?! Cum ai putut sa te abandonezi pe tine insuti in aceasta lume plina de jivine. Ti-ai permis sa-ti pierzi controlul pentru o singura clipa, iar acum mila dispretuitoare iti umple inima. Daca mai ai asa ceva. Esti sigura ca nu ai abandonat-o langa cufarul de amintiri? Oricum totul e inutil acum. Sunt prea scarbita de tot. Aud o voce interioara care ma indeamna sa plec. Sa inchid si ultima conexiune cu aceasta lume triviala. Ma inunda sentimentul de neputinta.Este singura usa care se mai deschide inaintea mea. In fata unei umbre, o moarte stearsa.Nu stiu de ce nu pun punct acestei suferinte tumultuoase. Ma invaluie un dor flamand, chinuitor. Imi las trupul in voia durerii. Scancesc ca un copil inocent si imi ascund curajul in spatele unei expresii umile.Nu ma voi ierta niciodata ca am indraznit sa te parasesc in mijlocul acestei lumi parsive.Stiu ca iti cer prea mult sa ma ierti, dar cutez sa ma apar si in ultima clipa de razboi. O urma de orgoliu inca imi mai pateaza suprafata neteda a inimii. Se bucura de un ultim puls, se pregateste de o ultima bataie. Ultima lacrima se usuca pe buzele abadonate de sarutul tau.M-ai transformat intr-o epava, care se pregateste sa ancoreze pe fundul marii, ce se vaieta, urla ca o orga colosala.Sunt sortita uitarii. Greseala a fost a mea, ca te-am parasit, a ta ca m-ai lasat sa plec.Acum e prea tarziu pentru regrete.
Ma bucur de ultimul gand pe care ti-l port, de o ultima amintire a privirii tale.Ma cutremur la gandul ca e ultima data cand iti vad chipul angelic.Imi va lipsi farmecul unei priviri, expresia unui gest fara rost.Te-am parasit intr-un abis unde nu ma vei putea gasi. Vreau doar sa gasesti fericirea in lumea asta oarba. Invata sa privesti dincolo de exteriorul ostentativ, creat sa te prinda in mrejele lui. Si nu uita ca am murit de dor. Nu uita sa privesti mereu astrul ceresc menit sa te calauzeasca spre neprevazut. Si nu uita : sa nu ma uiti. Voi dainui pe veci.Voi fi cu adevarat al tau inger:). Ma voi ascunde in spatele vantului molcom sa te ajut sa strabati fiecare strada pustie.. Nu fugi de mine, pentru ca vei fugi de tine insuti! “
.. si cand s-a stins...un colt al universului a palit usor in amintirea fiintei ce l-a vegheat.Acum, alta stea se naste in dorinta impietrita a marii de cristal..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu